Dreptul muncii

Raport juridic de muncă

Cunoscut și ca: raport de muncă

Raportul reglementat prin lege în temeiul căruia o persoană fizică, denumită lucrător, se obligă să presteze o activitate pentru și sub autoritatea altei persoane fizice sau juridice, în schimbul unei remunerații.

EA

Echipa AvocAI

Redacția juridică AvocAI

Actualizat la 1 definiție legală

Definiția legală

  1. Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

    Raportul juridic de muncă este raportul reglementat prin lege în temeiul căruia o persoană fizică, denumită lucrător, se obligă să presteze o activitate pentru și sub autoritatea unei alte persoane fizice sau juridice în schimbul unei remunerații.
    Sursa: art. 1 alin. (4), Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

Explicație

În dreptul muncii, raportul juridic de muncă este raportul reglementat prin lege în temeiul căruia o persoană fizică, denumită lucrător, se obligă să presteze o activitate pentru și sub autoritatea unei alte persoane fizice sau juridice, în schimbul unei remunerații.

Raportul de muncă și contractul individual de muncă

Contractul individual de muncă este contractul prin care o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remunerații denumite salariu. Codul muncii se ocupă însă și de raporturile juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale.

Ce reguli se aplică

  • Codul muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
  • Raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, Codul muncii li se aplică cu titlu de drept comun, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lui nu este incompatibilă cu specificul acestor raporturi.
  • Codul muncii se completează cu celelalte dispoziții din legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile.

Salariul minim în raporturile reglementate prin legi speciale

În raporturile juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, angajatorul este obligat să stabilească și să garanteze în plată un salariu de bază sau o remunerație de cel puțin nivelul salariului de bază minim brut orar stabilit potrivit Codului muncii sau prin contractul colectiv de muncă aplicabil.

Conflictele

Sunt tot conflicte de muncă și cele privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea relațiilor de muncă care au la bază raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale. Părțile acestor raporturi pot fi părți în conflictele de muncă.

Vezi și

Persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă.

Conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.

#Codul muncii
Înapoi la dicționar
Distribuie
Începeți astăzi

Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.

Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.

Solicită Demo