Concediere colectivă

În dreptul muncii, concedierea colectivă este concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu țin de persoana salariatului, a unui număr minim de salariați, care depinde de câți salariați are angajatorul:

• cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul are încadrați mai mult de 20 și mai puțin de 100 de salariați;
• cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul are încadrați cel puțin 100, dar mai puțin de 300 de salariați;
• cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul are încadrați cel puțin 300 de salariați.

La stabilirea numărului se iau în calcul și salariații ale căror contracte au încetat din inițiativa angajatorului, din motive fără legătură cu persoana lor, cu condiția să existe cel puțin 5 concedieri.

Consultarea salariaților

Angajatorul care intenționează să facă concedieri colective trebuie să inițieze în timp util, în scopul ajungerii la o înțelegere, consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cel puțin cu privire la:

• metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați concediați;
• atenuarea consecințelor concedierii prin măsuri sociale, printre care sprijinul pentru recalificarea sau reconversia profesională a celor concediați.

În timpul consultărilor, angajatorul trebuie să furnizeze toate informațiile relevante și să notifice în scris, printre altele, motivele concedierii preconizate, numărul și categoriile de salariați afectați, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, măsurile pentru limitarea numărului concedierilor și pentru atenuarea consecințelor lor, data sau perioada concedierilor și termenul în care se pot face propuneri.

Obligațiile rămân aceleași și când decizia care determină concedierile este luată de o întreprindere care controlează angajatorul. În acest caz, angajatorul nu se poate apăra invocând faptul că întreprinderea nu i-a furnizat informațiile necesare.

Notificarea autorităților

• Dacă, după consultări, angajatorul decide concedierea colectivă, trebuie să notifice în scris inspectoratul teritorial de muncă și agenția teritorială de ocupare a forței de muncă cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de emiterea deciziilor de concediere. O copie a notificării se comunică, la aceeași dată, sindicatului sau reprezentanților salariaților.
• La cererea motivată a oricăreia dintre părți, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă, poate reduce această perioadă, fără a aduce atingere drepturilor individuale privind preavizul.
• Tot la cererea motivată a oricăreia dintre părți, inspectoratul, cu consultarea agenției, poate amâna emiterea deciziilor de concediere cu cel mult 10 zile calendaristice, dacă problemele legate de concedierea colectivă nu pot fi soluționate până la data stabilită în notificare.

Decizia de concediere cuprinde, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de prioritate.

Dreptul de a fi reangajat

Timp de 45 de zile calendaristice de la concediere, salariatul concediat colectiv are dreptul să fie reangajat cu prioritate pe postul reînființat în aceeași activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă. Dacă în această perioadă se reiau aceleași activități, angajatorul îi comunică în scris acest lucru, iar salariatul are la dispoziție cel mult 5 zile calendaristice de la comunicare pentru a-și da consimțământul în scris. Dacă nu răspunde în termen sau refuză locul oferit, angajatorul poate face noi angajări pe locurile rămase vacante.

Când nu se aplică aceste reguli

• Regulile din art. 68–73 ale Codului muncii, printre care definiția concedierii colective, consultarea salariaților și notificarea autorităților, nu se aplică salariaților din instituțiile publice și autoritățile publice.
• Aceleași reguli din art. 68–73 nu se aplică nici contractelor individuale de muncă pe durată determinată, cu excepția concedierilor care au loc înainte de expirarea acestor contracte.