Termeni de procedură civilă

Renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi sau pe care a exercitat-o deja împotriva unei hotărâri.

Ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului pretins de o parte și pentru apărarea părților în proces.

Calea ordinară de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță; termenul este, de regulă, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Jurisdicție alternativă, cu caracter privat, prin care părțile își pot soluționa litigiile în fața unui tribunal arbitral, în loc de instanța de judecată.

Forma de arbitraj care funcționează permanent, pe baza unui regulament propriu, pe lângă o instituție sau ca organizație neguvernamentală, fără scop de profit.

Mijlocul prin care o hotărâre poate fi atacată: apelul este calea ordinară, iar recursul, contestația în anulare și revizuirea sunt căi extraordinare.

Mijlocul prin care partea, procurorul sau instanța invocă, fără a discuta fondul, neregularități procedurale sau lipsuri privind dreptul la acțiune.

Procedura prin care obligația dintr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire atunci când debitorul nu o execută de bunăvoie.

În procedura evacuării: construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile lor; legislația protecției consumatorilor are o definiție proprie.

Orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul material și de modul de păstrare.

Înscrisul întocmit sau autentificat de o autoritate publică, de un notar public sau de altă persoană învestită de stat cu autoritate publică.

Înscrisul care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său; în principiu, nu cere nicio altă formalitate.

Judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, care încuviințează executarea silită și judecă contestațiile la executare.

Actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.

În procedura evacuării: locatarul principal, chiriașul sau arendașul, sublocatarul ori cesionarul locatarului.

În procedura evacuării: locatorul principal, sublocatorul, cesionarul și dobânditorul imobilului, care pot cere evacuarea după încetarea locațiunii.

Recunoașterea unui fapt făcută în afara procesului; judecătorul o apreciază potrivit regulilor generale de probațiune.

În procesul civil, sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură făcut cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.

Procedură specială prin care creditorul poate obține, în condițiile legii, un titlu executoriu pentru o creanță bănească certă, lichidă și exigibilă.

Sancțiunea prin care o cerere rămasă în nelucrare timp de 6 luni, din motive imputabile părții, se perimă de drept.

Cale extraordinară de atac prin care se cere verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Hotărârea sau înscrisul pe baza căruia o obligație poate fi executată silit, cum sunt hotărârile definitive sau unele înscrisuri autentice.