Ordonanță de plată

Ordonanța de plată este o procedură specială, prevăzută de Codul de procedură civilă, prin care creditorul unei sume de bani poate obține un titlu executoriu împotriva debitorului fără a parcurge un proces obișnuit.

Ce creanțe intră în procedură

• creanțele certe, lichide și exigibile care constau în obligații de plată a unor sume de bani;
• care rezultă dintr-un contract civil constatat printr-un înscris ori sunt determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege;
• creanțele înscrise la masa credală într-o procedură de insolvență sunt excluse.

Somația înainte de sesizarea instanței

Potrivit art. 1015, creditorul trebuie să îi comunice debitorului o somație prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire. Prin somație îi cere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primire. O solicitare informală de plată nu înlocuiește această cerință procedurală.

Emiterea și atacarea ordonanței

Dacă pretențiile creditorului sunt întemeiate, instanța emite ordonanța de plată și precizează suma și termenul de plată. Termenul nu poate fi, ca regulă, mai mic de 10 zile și nici mai mare de 30 de zile de la comunicarea ordonanței.

Debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la înmânarea sau comunicarea ordonanței. Și creditorul poate formula cerere în anulare, în același termen, în cazurile prevăzute la art. 1024 alin. (2), inclusiv când cererea sa a fost respinsă ori admisă numai în parte. Ordonanța este executorie chiar dacă este atacată cu cerere în anulare, iar suspendarea executării se poate încuviința numai cu dare de cauțiune.