Termeni de drept fiscal

Potrivit Codului de procedură fiscală, actul organului fiscal central privind condițiile și modalitățile determinării prețurilor de transfer pentru o perioadă fixă, în condițiile art. 52 alin. (2).

Potrivit Codului de procedură fiscală, actul organului fiscal emis în administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru o situație individuală și cu scopul de a produce efecte juridice față de destinatar.

În sensul Codului fiscal, activitatea unei persoane fizice într-o relație de angajare generatoare de venituri.

În sensul Codului fiscal, activitatea persoanei fizice pentru obținerea de venituri care îndeplinește cel puțin patru dintre cele șapte criterii de la art. 7 pct. 3.

În sensul art. 311 din Codul fiscal, persoana care intermediază, informează sau se angajează să furnizeze servicii de călătorie în nume propriu ori ca agent; sunt incluși și touroperatorii.

În sensul art. 315^5 din Codul fiscal, ambalajul definit la pct. 1 lit. c) din anexa nr. 1 la HG 1074/2021 privind sistemul de garanție-returnare.

În materia accizelor, locul în care antrepozitarul autorizat desfășoară activitățile cu produse accizabile în regim suspensiv, în condițiile autorităților competente și ale Codului fiscal.

În materia impozitului pe profit, anul calendaristic potrivit regulii de la art. 16 alin. (1) din Codul fiscal, cu perioadele și excepțiile prevăzute de articol.

În materia TVA, contravaloarea operațiunilor impozabile indicate la art. 266 alin. (1) pct. 5, stabilită conform capitolului VII al titlului privind TVA.

În materia impozitelor și taxelor locale, construcția definită la art. 453 lit. b) din Codul fiscal prin încăperi, funcția de adăpostire și elementele structurale, inclusiv construcțiile pentru turbine eoliene indicate de text.

În materia impozitelor și taxelor locale, clădirea situată în afara clădirii de locuit, precum bucătăria, grajdul, pivnița, magazia, depozitul sau garajul, potrivit art. 453 lit. c).

În materia impozitelor și taxelor locale, clădirea folosită atât în scop rezidențial, cât și nerezidențial, potrivit art. 453 lit. d) din Codul fiscal.

În materia impozitelor și taxelor locale, orice clădire care nu este rezidențială, potrivit art. 453 lit. e) din Codul fiscal.

În materia impozitelor și taxelor locale, construcția cu camere folosite pentru locuit și dependințele, dotările și utilitățile necesare satisfacerii cerințelor de locuit ale unei persoane ori familii.

În sensul Codului fiscal, contractul de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre condițiile de la art. 7 pct. 7 privind riscurile, proprietatea, valoarea reziduală, perioada ori ratele.

În sensul Codului fiscal, leasingul care transferă riscurile și beneficiile către locatar, cu excepția riscului valorii reziduale, și nu îndeplinește condițiile de la art. 7 pct. 7 lit. b)-e).

Potrivit Codului de procedură fiscală, persoana fizică, persoana juridică sau entitatea fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe și contribuții sociale.

Potrivit Codului de procedură fiscală, prelevarea obligatorie stabilită prin lege pentru protecția persoanelor fizice obligate să se asigure împotriva unor riscuri sociale, în schimbul drepturilor acoperite de prelevare.

Potrivit Codului de procedură fiscală, totalitatea activităților organelor fiscale pentru verificarea îndeplinirii obligațiilor contribuabilului sau plătitorului prevăzute de legislația fiscală și contabilă.

Potrivit Codului de procedură fiscală, dreptul la încasarea unei sume cuvenite bugetului general consolidat, reprezentând creanța bugetară principală și creanța bugetară accesorie.

Potrivit Codului de procedură fiscală, dreptul definit prin creanța fiscală principală și accesorie, incluzând în condițiile legii și drepturile contribuabilului la restituire, rambursare ori dobânzi.

În sensul art. 20^1 din Codul fiscal, suma de 10% din cheltuielile eligibile de cercetare-dezvoltare, calculată pentru impozitul pe profit ori impozitul minim pe cifra de afaceri, în condițiile articolului.

Potrivit Codului de procedură fiscală, titularul unui drept de creanță fiscală.

Potrivit Codului de procedură fiscală, titularul obligației de plată corelative unui drept de creanță fiscală.

Potrivit Codului de procedură fiscală, actul întocmit de contribuabil sau plătitor în cazurile prevăzute de lege, reprezentând declarația de impunere și declarația informativă.

În sensul Codului fiscal, distribuirea în bani ori natură către un participant ca urmare a deținerii titlurilor de participare, cu excluderile și asimilările de la art. 7 pct. 11.

În sensul art. 33 din Codul fiscal, transferul unor ramuri de activitate fără dizolvarea cedentei, cu păstrarea cel puțin a unei ramuri și contraprestația prevăzută de definiție.

În sensul art. 33 din Codul fiscal, transferul întregului activ și pasiv către cel puțin două societăți prin dizolvare fără lichidare, în schimbul titlurilor și eventualului numerar prevăzute de definiție.

Noțiune definită distinct în Codul fiscal, pentru utilizarea banilor, și în Codul de procedură fiscală, ca obligație accesorie pentru prejudiciul produs prin neachitarea la scadență a obligațiilor principale.

Pentru creanțele administrate de organul fiscal central, adresa sau sediul stabilit potrivit categoriei contribuabilului și regulilor de la art. 31 din Codul de procedură fiscală.