Potrivit Codului de procedură fiscală, dreptul definit prin creanța fiscală principală și accesorie, incluzând în condițiile legii și drepturile contribuabilului la restituire, rambursare ori dobânzi.
Dobândă
Noțiune definită distinct în Codul fiscal, pentru utilizarea banilor, și în Codul de procedură fiscală, ca obligație accesorie pentru prejudiciul produs prin neachitarea la scadență a obligațiilor principale.
Echipa AvocAI
Redacția juridică AvocAI
Definițiile legale
Termenul este definit diferit în mai multe acte normative. Sensul aplicabil depinde de actul care guvernează situația concretă.
-
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
dobânda - orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, indiferent dacă trebuie să fie plătită sau primită în cadrul unei datorii, în legătură cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânată;
Sursa: art. 7 pct. 12, Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal -
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
dobândă - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale;
Sursa: art. 1 pct. 20, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
Explicație
Noțiunea de dobândă are definiții distincte în Codul fiscal și în Codul de procedură fiscală.
În Codul fiscal
Art. 7 pct. 12 privește orice sumă de plătit sau de primit pentru utilizarea banilor, indiferent dacă este legată de o datorie, de un depozit, de leasing financiar, de o vânzare în rate ori de o vânzare cu plata amânată.
În Codul de procedură fiscală
Art. 1 pct. 20 definește obligația fiscală accesorie care reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței principale prin neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale. Sensul aplicabil depinde de reglementarea avută în vedere.
Vezi și
Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația accesorie care reprezintă atât echivalentul prejudiciului titularului creanței principale, cât și sancțiunea pentru neachitarea la scadență a obligațiilor principale.
Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația de plată definită prin componentele principală și accesorie, cuprinzând și obligațiile organului fiscal de restituire sau rambursare în condițiile legii.
Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația fiscală accesorie care reprezintă sancțiunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale.
Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.
Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.
Solicită Demo