Drept fiscal

Obligație fiscală

Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația de plată definită prin componentele principală și accesorie, cuprinzând și obligațiile organului fiscal de restituire sau rambursare în condițiile legii.

EA

Echipa AvocAI

Redacția juridică AvocAI

Actualizat la 1 definiție legală

Definiția legală

  1. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

    obligație fiscală - obligația de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și obligația fiscală accesorie;
    Sursa: art. 1 pct. 27, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală

Explicație

Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația fiscală este definită la art. 1 pct. 27 prin plata sumelor cuvenite bugetului general consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și accesorie.

Componenta principală

Definiția acesteia include plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, dar și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate și de a rambursa sumele cuvenite, în condițiile legii.

Componenta accesorie

Aceasta privește plata sau restituirea dobânzilor, penalităților ori majorărilor aferente obligațiilor principale. Delimitarea noțiunii rezultă din citirea împreună a pct. 27-29.

Vezi și

Potrivit Codului de procedură fiscală, persoana fizică, persoana juridică sau entitatea fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe și contribuții sociale.

Potrivit Codului de procedură fiscală, dreptul definit prin creanța fiscală principală și accesorie, incluzând în condițiile legii și drepturile contribuabilului la restituire, rambursare ori dobânzi.

Potrivit Codului de procedură fiscală, titularul obligației de plată corelative unui drept de creanță fiscală.

#Codul de procedură fiscală
Înapoi la dicționar
Distribuie
Începeți astăzi

Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.

Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.

Solicită Demo