Termeni de drept fiscal

În sensul Codului fiscal, noțiunea privește operele originale și derivate și drepturile conexe ori sui-generis potrivit Legii 8/1996, în condițiile art. 7 pct. 13.

În sensul art. 283 din Codul de procedură fiscală, impozitarea aceluiași venit sau profit la două ori mai multe persoane române afiliate între care s-au încheiat tranzacții.

Potrivit Codului de procedură fiscală, persoana din cadrul organului de executare care are atribuții de efectuare a executării silite.

În materia TVA, data la care autoritatea fiscală este îndreptățită prin lege să solicite plata taxei, chiar dacă plata poate fi amânată.

În sensul titlului privind TVA din Codul fiscal, documentul prevăzut la art. 319, cu condițiile și regulile de facturare stabilite de articol.

În sensul titlului privind TVA, factura care conține informațiile cerute de art. 319 din Codul fiscal și a fost emisă și primită în format electronic.

În materia TVA, faptul prin care se realizează condițiile legale necesare exigibilității taxei, potrivit art. 280 alin. (1) din Codul fiscal.

În sensul Codului fiscal, sistemul de comercializare bazat pe colaborarea continuă dintre persoane independente juridic și financiar, prin exploatarea afacerii potrivit conceptului francizorului.

În sensul art. 33 din Codul fiscal, operațiunea de transfer al întregului activ și pasiv prin dizolvare fără lichidare, în variantele și condițiile definiției aplicabile regimului fiscal între societăți din state membre UE.

În materia TVA, persoana pe numele căreia sunt declarate bunurile când taxa la import devine exigibilă și care, pentru importuri taxabile, este obligată la plata taxei potrivit trimiterilor legale.

Potrivit Codului de procedură fiscală, prelevarea obligatorie realizată în baza legii, fără contraprestație, pentru satisfacerea necesităților de interes general, indiferent de denumire.

Potrivit Codului de procedură fiscală, activitatea de atribuire a codului de identificare fiscală, organizare a registrului contribuabililor și plătitorilor și eliberare a certificatului de înregistrare fiscală.

Potrivit Codului de procedură fiscală, activitatea de verificare a declarațiilor, stabilirii obligațiilor, respectării legislației fiscale și contabile și bazelor de impozitare, inclusiv stabilirea diferențelor de obligații principale.

În materia TVA, persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire de la art. 310 sau 310^2 din Codul fiscal, în condițiile trimiterii de la art. 266 alin. (1) pct. 16.

În sensul Codului fiscal, informația despre experiența industrială, comercială sau științifică necesară fabricării unui produs ori aplicării unui proces existent, a cărei divulgare necesită autorizarea furnizorului.

Potrivit Codului fiscal, livrarea de bunuri în sensul art. 270 alin. (1), cu expediere ori transport dintr-un stat membru în altul de către persoanele indicate la alin. (9).

Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația accesorie care reprezintă atât echivalentul prejudiciului titularului creanței principale, cât și sancțiunea pentru neachitarea la scadență a obligațiilor principale.

În sensul Codului fiscal, imobilizarea corporală deținută pentru utilizările indicate la art. 7 pct. 21, cu durată normală de peste un an și valoare cel puțin egală cu limita stabilită prin hotărâre a Guvernului.

Potrivit art. 28 alin. (2) din Codul fiscal, imobilizarea corporală care îndeplinește cumulativ condițiile de utilizare, valoare fiscală și durată normală de peste un an prevăzute de text.

În sensul Codului fiscal, persoana juridică străină, persoana fizică nerezidentă și celelalte entități străine indicate la art. 7 pct. 22, în condițiile definiției.

Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația de plată definită prin componentele principală și accesorie, cuprinzând și obligațiile organului fiscal de restituire sau rambursare în condițiile legii.

Potrivit art. 157 din Codul de procedură fiscală, obligațiile ajunse la scadență sau termenul de plată și diferențele stabilite prin decizie de impunere, cu excluderile și condițiile articolului.

În materia TVA, operațiunile prin care bunurile imobile sunt livrate ori puse la dispoziția altuia și acordarea cu plată, pe o perioadă, a drepturilor reale indicate de definiție.

Potrivit Codului de procedură fiscală, organul fiscal central, organul fiscal local și celelalte instituții publice care administrează creanțe fiscale.

În sensul Codului fiscal, asociația, fundația, casa de ajutor reciproc ori federația înființată în România, ale cărei venituri și active sunt utilizate pentru interes general, comunitar sau scop nepatrimonial.

Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația fiscală accesorie care reprezintă sancțiunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale.

Potrivit Codului de procedură fiscală, obligația fiscală accesorie care sancționează nedeclararea ori declararea incorectă, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale.

În materia TVA, luna calendaristică potrivit regulii de la art. 322 alin. (1) din Codul fiscal, cu excepțiile și condițiile articolului pentru alte perioade.

În sensul Codului fiscal, persoana fizică ce nu îndeplinește criteriile rezidenței, precum și categoriile speciale de cetățeni străini și membrii familiilor lor indicați la art. 7 pct. 27.

În sensul Codului fiscal, persoana fizică ce îndeplinește cel puțin unul dintre criteriile de la art. 7 pct. 28 privind domiciliul, interesele vitale, prezența în România sau activitatea pentru România în străinătate.