Termeni de drept fiscal

În sensul Codului fiscal, persoana juridică înființată și care funcționează conform legislației României.

În sensul Codului fiscal, persoana juridică ce nu este română și persoana juridică înființată potrivit legislației europene fără sediu social în România.

În sensul Codului fiscal, persoanele legate prin rudenie, deținere directă ori indirectă sau control efectiv în cel puțin una dintre situațiile de la art. 7 pct. 26.

Potrivit Codului de procedură fiscală, persoana care are în numele contribuabilului obligațiile legale de plată, reținere și plată ori colectare și plată, precum și sediul secundar în situația prevăzută de definiție.

În sensul Codului fiscal, suma care ar fi plătită între un client și un furnizor independenți, în același moment și loc, pentru același bun sau serviciu ori unul similar, în concurență loială.

În sensul Codului fiscal, ocupațiile exercitate pe cont propriu de persoane fizice potrivit actelor normative speciale privind organizarea și exercitarea profesiei.

În sensul Codului fiscal, orice teren, clădire sau altă construcție ridicată ori încorporată într-un teren.

În sensul Codului fiscal, plățile pentru folosirea sau dreptul de folosință asupra elementelor de la art. 7 pct. 36, cu excluderile prevăzute de aceeași definiție.

În sensul Codului fiscal, persoana sau entitatea din categoriile de la art. 7 pct. 37, supusă obligației fiscale integrale pentru veniturile mondiale potrivit codului și tratatelor aplicabile.

În sensul titlului privind contribuțiile sociale obligatorii din Codul fiscal, salariul minim brut pe țară garantat în plată, aprobat prin hotărâre a Guvernului sau alte acte normative.

În sensul art. 85 din Codul de procedură fiscală, locul desfășurării integrale sau parțiale a activității contribuabilului ori plătitorului, cu includerile și excluderile prevăzute de articol.

În sensul art. 315^5 din Codul fiscal, sistemul de garanție-returnare reglementat prin HG 1074/2021, cu modificările și completările ulterioare.

În sensul art. 138 din Codul de procedură fiscală, totalitatea elementelor patrimoniale, fluxurilor de trezorerie și altor elemente care determină starea de fapt fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată.

Potrivit Codului de procedură fiscală, actul organului fiscal central care soluționează cererea contribuabilului sau plătitorului privind o situație fiscală de fapt viitoare.

Noțiune definită în Codul de procedură fiscală prin prelevarea legată de serviciile autorităților publice și, în titlul privind TVA din Codul fiscal, ca taxă pe valoarea adăugată.

În materia TVA, taxa aferentă operațiunilor taxabile indicate în definiție la exigibilitate, inclusiv taxa operațiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plată potrivit art. 307-309.

În materia TVA, suma totală a taxei datorate sau achitate de persoana impozabilă pentru achizițiile efectuate ori care urmează să fie efectuate.

Potrivit Codului fiscal, impozitul indirect datorat la bugetul statului și colectat conform titlului privind taxa pe valoarea adăugată.

Potrivit Codului de procedură fiscală, actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, în condițiile legii.

În sensul Codului fiscal, acțiunea sau partea socială în persoanele juridice indicate la art. 7 pct. 40 ori deținerea la un fond de investiții.

În sensul Codului fiscal, orice titlu de participare și instrumentele financiare calificate ca titluri de valoare de legislația statului în care au fost emise.

În sensul art. 109 din Codul fiscal, venitul net din premii: diferența dintre venitul din premii și suma reprezentând venit neimpozabil.