Întâmpinare

Întâmpinarea este principalul act de apărare al pârâtului în procesul civil. Prin ea, pârâtul răspunde la pretențiile și motivele reclamantului, invocă excepțiile procesuale și arată dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere.

Obligația de depunere și sancțiunea

Potrivit art. 208, întâmpinarea este obligatorie, cu excepțiile prevăzute expres de lege. Nedepunerea ei în termen atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Termen

Potrivit art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, pârâtului i se pune în vedere obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care trebuie indicată expres.

Termenul de 25 de zile este regula art. 201. În procesele urgente, judecătorul poate reduce termenele prevăzute de articol. Dacă pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul fixează un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Se verifică și eventualele dispoziții speciale aplicabile procedurii.

Ce urmează

• Întâmpinarea se comunică reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
• Judecătorul fixează primul termen de judecată după depunerea întâmpinării sau, dacă aceasta nu a fost depusă, la expirarea termenului de depunere.