Delegare

În dreptul muncii, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă.

O modificare unilaterală a locului muncii

Angajatorul poate modifica unilateral locul muncii prin delegarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă. Pe durata delegării, salariatul își păstrează funcția și toate celelalte drepturi prevăzute în contract.

Durata

• Delegarea poate fi dispusă pentru cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni.
• Ea se poate prelungi pentru perioade succesive de cel mult 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului.
• Refuzul salariatului de a accepta prelungirea delegării nu poate constitui motiv de sancționare disciplinară.

Drepturile salariatului delegat

Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Diferența față de detașare

La delegare, salariatul îndeplinește, în afara locului său de muncă, lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor sale de serviciu. La detașare, locul de muncă se schimbă temporar la un alt angajator, pentru executarea unor lucrări în interesul acestuia.

Sensul din Codul administrativ

Pentru funcționarul public, art. 504 din Codul administrativ definește delegarea ca modificare a raportului de serviciu prin schimbarea locului muncii, în legătură cu atribuțiile din fișa postului. Acest regim este distinct de cel al salariatului din Codul muncii.

Delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice, pentru cel mult 60 de zile calendaristice într-un an. Depășirea a 60 de zile într-un an calendaristic cere acordul scris al funcționarului. Articolul enumeră și motivele de refuz, precum graviditatea, creșterea singur a copilului minor, contraindicația medicală sau motivele familiale temeinice.