Dicționar de termeni juridici

În Legea nr. 272/2004, documentul care planifică serviciile, prestațiile și măsurile de protecție specială pentru copilul separat de familie, în vederea integrării lui cât mai rapide într-un mediu familial stabil permanent.

Măsură de protecție specială, cu caracter temporar, pentru copilul abuzat, neglijat sau supus violenței ori găsit sau părăsit în unități sanitare.

Măsură de protecție specială, cu caracter temporar, prin care copilul este dat, în această ordine, unei persoane sau familii, unui asistent maternal ori unui serviciu de tip rezidențial licențiat.

Potrivit Codului de procedură fiscală, persoana care are în numele contribuabilului obligațiile legale de plată, reținere și plată ori colectare și plată, precum și sediul secundar în situația prevăzută de definiție.

Exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și se comportă ca un proprietar.

Starea de fapt care arată legăturile de filiație și rudenie dintre un copil și familia din care se pretinde că face parte.

Întreținerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Potrivit Codului administrativ, reprezentantul Guvernului pe plan local, care conduce serviciile publice deconcentrate și verifică legalitatea actelor administrative ale autorităților locale.

Stingerea dreptului material la acțiune care nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Potrivit Codului administrativ, reprezintă județul în relațiile cu autoritățile publice, cu persoanele fizice și juridice române și străine, precum și în justiție.

În sensul OG 21/1992, operatorul economic care furnizează servicii.

În sensul Codului fiscal, suma care ar fi plătită între un client și un furnizor independenți, în același moment și loc, pentru același bun sau serviciu ori unul similar, în concurență loială.

Potrivit Codului administrativ, conduce Guvernul, coordonează activitatea membrilor săi și îl reprezintă în relațiile prevăzute la art. 28.

Preferința acordată de lege unui creditor în considerarea creanței sale, care îi permite să fie plătit înaintea altor creditori.

Modalitatea legală de obținere a mijlocului de probă în procesul penal.

Noțiune definită în OG 21/1992 prin categoriile de operatori enumerate la art. 2 pct. 4 și în OUG 34/2014 prin trimitere la OUG 140/2021.

În sensul OG 21/1992, produsul care, prin raportare la prezentare, utilizarea previzibilă și data achiziției, nu oferă siguranță consumatorului și îi produce pagube.

În sensul OG 21/1992, produsul relativ complex, alcătuit din piese și subansambluri, proiectat pentru utilizare pe durata medie și care poate fi reparat sau întreținut.

În sensul OG 21/1992, produsul care nu poate fi definit ca produs sigur.

În sensul OG 21/1992, produsul care, în condiții normale sau previzibile de folosire, nu prezintă riscuri ori prezintă riscuri minime acceptabile și compatibile cu un grad înalt de protecție a consumatorilor.

În sensul Codului fiscal, ocupațiile exercitate pe cont propriu de persoane fizice potrivit actelor normative speciale privind organizarea și exercitarea profesiei.

Persoana care exploatează o întreprindere, adică desfășoară sistematic o activitate organizată de producere, administrare sau înstrăinare de bunuri ori de prestare de servicii.

Modelul de organizare a activității, care stabilește orele și zilele în care începe și se încheie prestarea muncii.

În sensul Codului fiscal, orice teren, clădire sau altă construcție ridicată ori încorporată într-un teren.

Dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Dreptul de proprietate al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale asupra bunurilor de uz ori de interes public, care sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.

În legea penală, tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.

Actul prin care creditorul îi cere debitorului executarea obligației, printr-o notificare scrisă sau prin cererea de chemare în judecată.

În sensul OG 21/1992, acțiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs ori un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.

Raportul reglementat prin lege în temeiul căruia o persoană fizică, denumită lucrător, se obligă să presteze o activitate pentru și sub autoritatea altei persoane fizice sau juridice, în schimbul unei remunerații.