Plasamentul copilului

În Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, plasamentul copilului este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile legii și după caz, în această ordine: la o persoană sau familie, la un asistent maternal ori la un serviciu de tip rezidențial licențiat în condițiile legii.

Cine poate primi un copil în plasament

• Pot primi copii în plasament familiile și persoanele care au cel puțin 18 ani, capacitate deplină de exercițiu, domiciliul în România și care prezintă garanțiile morale și condițiile materiale necesare creșterii și îngrijirii copilului.
• Persoana sau familia este evaluată de direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la domiciliul ei sau, după caz, de un furnizor privat acreditat. Ea poate primi în plasament și un copil cu domiciliul în altă unitate administrativ-teritorială, dacă interesul superior al copilului o impune.

Reguli la stabilirea plasamentului

• Se urmărește plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă, menținerea fraților împreună și facilitarea dreptului părinților de a vizita copilul și de a menține legătura cu el.
• Copilul care nu a împlinit 7 ani poate fi dat în plasament numai la familia extinsă, la familia substitutivă sau la un asistent maternal; plasamentul lui într-un serviciu de tip rezidențial este interzis. Prin excepție, se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidențial pentru copilul între 3 și 7 ani neîmpliniți care nu poate primi abilitare sau reabilitare în alte servicii, dacă are atât deficiență sau afectare funcțională completă, cât și limitări de activitate și restricții de participare complete, confirmate de serviciul de evaluare complexă al direcției.
• Planul individualizat de protecție poate prevedea plasamentul într-un serviciu de tip rezidențial numai dacă nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie.
• Pentru copilul care a împlinit 14 ani, măsurile de protecție specială se stabilesc numai cu consimțământul lui. Dacă refuză, măsura se stabilește numai de instanță, care, în situații temeinic motivate, poate trece peste refuz.

Contribuția părinților

Comisia pentru protecția copilului sau instanța care a dispus plasamentul stabilește, dacă este cazul, contribuția lunară a părinților la întreținerea copilului, în condițiile Codului civil. Dacă plata nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar, pentru fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata măsurii de protecție specială.

Verificarea măsurii

Împrejurările care au stat la baza măsurii se verifică trimestrial de direcția generală de asistență socială și protecția copilului. Dacă s-au schimbat, direcția trebuie să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau instanța, pentru modificarea ori încetarea măsurii. Pot face sesizarea și părinții sau alt reprezentant legal al copilului, precum și copilul.