AvocAI Termeni
Solicită Demo
Dreptul familiei și protecția copilului

Copil

Cunoscut și ca: minor

Persoana care nu a împlinit 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu; orice măsură care o privește respectă interesul superior al copilului.

EA

Echipa AvocAI

Redacția juridică AvocAI

Actualizat la 2 definiții legale

Definițiile legale

Termenul este definit diferit în mai multe acte normative. Sensul aplicabil depinde de actul care guvernează situația concretă.

  1. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

    În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii.
    Sursa: art. 263 alin. (5), Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

  2. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

    copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii;
    Sursa: art. 4 lit. a), Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

Explicație

În legislația privind protecția copilului, copilul este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii. Codul civil și Legea nr. 272/2004 folosesc aceeași definiție.

Interesul superior al copilului

Orice măsură privitoare la copil, indiferent cine o ia, trebuie să respecte interesul superior al copilului. Potrivit Legii nr. 272/2004, la stabilirea acestui interes se au în vedere cel puțin nevoile de dezvoltare, educație, sănătate și securitate ale copilului, opinia sa, istoricul său, capacitatea părinților de a răspunde nevoilor lui și menținerea relațiilor cu persoanele de care este atașat.

Dreptul de a fi ascultat

  • În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie.
  • Poate fi ascultat și copilul mai mic de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar.
  • Opiniile copilului se iau în considerare în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.

Locuința copilului

Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, ei stabilesc de comun acord locuința copilului, iar în caz de neînțelegere hotărăște instanța de tutelă. Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Vezi și

Tutelă

Măsura de ocrotire prin care un tutore preia sarcinile privitoare la un minor și la bunurile lui, sub controlul instanței de tutelă; este o sarcină personală.

Drept civil
#Codul civil #familie
Înapoi la dicționar
Distribuie
Începeți astăzi

Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.

Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.

Solicită Demo