Dreptul familiei și protecția copilului

Autoritate părintească

Cunoscut și ca: drepturi părintești

Ansamblul drepturilor și îndatoririlor privind persoana și bunurile copilului, care aparțin în mod egal ambilor părinți.

EA

Echipa AvocAI

Redacția juridică AvocAI

Actualizat la 1 definiție legală

Definiția legală

  1. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

    Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
    Sursa: art. 483 alin. (1), Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

Explicație

Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și care aparțin în mod egal ambilor părinți.

Cum se exercită

  • Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia.
  • Ei îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate.
  • Părinții exercită autoritatea părintească împreună și în mod egal. Ambii răspund pentru creșterea copiilor lor minori.

Actele curente

Față de terții de bună-credință, părintele care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte.

Locuința copilului

Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, ei stabilesc de comun acord locuința copilului, iar dacă nu se înțeleg, hotărăște instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și pe copil, dacă acesta a împlinit 10 ani.

Vezi și

Măsura de ocrotire prin care un tutore preia sarcinile privitoare la un minor și la bunurile lui, sub controlul instanței de tutelă; este o sarcină personală.

#Codul civil #familie
Înapoi la dicționar
Distribuie
Începeți astăzi

Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.

Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.

Solicită Demo