Tutelă

Tutela este măsura de ocrotire prin care o persoană, numită tutore, preia sarcinile privitoare la un minor, inclusiv administrarea bunurilor acestuia, sub controlul instanței de tutelă. Codul civil precizează că tutela este o sarcină personală.

Caracterul personal și gratuit

• Tutorele trebuie să îndeplinească el însuși sarcina tutelei. Totuși, instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate decide ca administrarea patrimoniului minorului, sau a unei părți din el, să fie încredințată unei persoane fizice sau juridice specializate, ținând seama de mărimea și compunerea patrimoniului.
• Tutela este o sarcină gratuită. Instanța de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate acorda tutorelui o remunerație, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile minorului.

Cine nu poate fi tutore

Nu poate fi tutore, între alții, minorul, cel decăzut din exercițiul drepturilor părintești, cel aflat în stare de insolvabilitate sau cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei. Părintele poate desemna, prin act în formă autentică sau prin testament, persoana care urmează să fie numită tutore al copiilor săi. Desemnarea nu produce efecte dacă, în momentul morții, părintele era decăzut din drepturile părintești.

Încetarea tutelei

La încetarea tutelei, tutorele prezintă instanței de tutelă, în cel mult 30 de zile, o dare de seamă generală, cu veniturile și cheltuielile, activul și pasivul și stadiul proceselor minorului. Dacă tutela încetează prin moartea tutorelui, darea de seamă o întocmesc moștenitorii lui majori, în cel mult 30 de zile de la acceptarea moștenirii sau, după caz, de la solicitarea instanței de tutelă.