Lucrul, corporal sau necorporal, care constituie obiectul unui drept patrimonial.
Drept civil
Proprietate publică
Cunoscut și ca: drept de proprietate publică
Dreptul de proprietate al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale asupra bunurilor de uz ori de interes public, care sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
EA
Actualizat la
1 definiție legală
Echipa AvocAI
Redacția juridică AvocAI
Definiția legală
-
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparține statului sau unei unități administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiția să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
Sursa: art. 858, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Explicație
Proprietatea publică este dreptul de proprietate care aparține statului sau unei unități administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declarația legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiția să fi fost dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
Caractere
- Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
- Proprietatea asupra lor nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile.
- În condițiile legii, aceste bunuri pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate.
Domeniul public
Bunurile proprietate publică fac parte din domeniul public național, județean sau local. Obligația de a apăra în justiție proprietatea publică revine titularului ei.
Vezi și
Dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
#Codul civil
#drepturi reale
Începeți astăzi
Mai puțin timp redactând.
Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.
Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.
Solicită Demo