Fideiusiune

Fideiusiunea este contractul prin care o parte, numită fideiusor, se obligă față de un creditor să execute obligația debitorului acestuia, dacă debitorul nu o execută. Fideiusorul se poate obliga cu titlu gratuit sau în schimbul unei remunerații.

Legătura cu obligația garantată

• Fideiusiunea nu poate exista decât pentru o obligație valabilă. Pot fi garantate însă și obligații naturale ori obligații de care debitorul s-ar putea libera invocând incapacitatea sa, dacă fideiusorul cunoștea aceste împrejurări.
• Fideiusiunea poate fi constituită și pentru o datorie viitoare sau condițională.
• Fideiusiunea nu poate fi extinsă peste limitele în care a fost contractată. Dacă depășește ceea ce datorează debitorul sau este contractată în condiții mai oneroase, ea este valabilă numai în limita obligației principale.

Dreptul de regres

Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului și a plătit poate cere de la acesta capitalul, dobânzile, cheltuielile și daunele-interese pentru prejudiciul suferit din cauza fideiusiunii. Dacă s-a obligat fără consimțământul debitorului, poate recupera doar ceea ce debitorul ar fi trebuit să plătească în lipsa fideiusiunii, inclusiv daune-interese; cheltuielile făcute după notificarea plății sunt însă în sarcina debitorului.

Încetarea pentru datorii viitoare

Fideiusiunea dată pentru datorii viitoare sau nedeterminate ori pe o perioadă nedeterminată poate înceta după 3 ani, prin notificarea debitorului, a creditorului și a celorlalți fideiusori, dacă între timp creanța nu a devenit exigibilă. Regula nu se aplică fideiusiunii judiciare.