Clauza prin care părțile stabilesc prestația la care se obligă debitorul dacă nu execută obligația principală.
Drept civil
Obligație
Cunoscut și ca: raport obligațional
Legătura de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să o obțină.
EA
Actualizat la
1 definiție legală
Echipa AvocAI
Redacția juridică AvocAI
Definiția legală
-
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.
Sursa: art. 1164, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Explicație
Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar creditorul are dreptul să obțină prestația datorată.
Întârzierea în executare
Dacă debitorul nu execută, creditorul îl poate pune în întârziere printr-o notificare scrisă sau prin cererea de chemare în judecată. În anumite cazuri, debitorul este în întârziere de drept, de exemplu atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului produce acest efect sau când și-a manifestat în mod neîndoielnic față de creditor intenția de a nu executa obligația.
Mai mulți debitori
Când obligația este indivizibilă, creditorul poate cere oricăruia dintre debitori executarea întregii obligații, oricare ar fi partea care îi revine acestuia, sau poate cere ca toți debitorii să plătească în același timp.
Vezi și
Acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
Actul prin care creditorul îi cere debitorului executarea obligației, printr-o notificare scrisă sau prin cererea de chemare în judecată.
#Codul civil
#obligații
Începeți astăzi
Mai puțin timp redactând.
Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.
Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.
Solicită Demo