Drept civil

Uzanțe

Cunoscut și ca: obicei, cutumă, uzuri profesionale

Obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale, recunoscute de Codul civil ca izvor al dreptului civil, alături de lege și de principiile generale ale dreptului.

EA

Echipa AvocAI

Redacția juridică AvocAI

Actualizat la 1 definiție legală

Definiția legală

  1. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

    În sensul prezentului cod, prin uzanțe se înțelege obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale.
    Sursa: art. 1 alin. (6), Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

Explicație

Uzanțele sunt, în sensul Codului civil, obiceiul (cutuma) și uzurile profesionale. Codul civil le recunoaște ca izvor al dreptului civil, alături de lege și de principiile generale ale dreptului.

Când se aplică

  • În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanțele. Numai în lipsa lor se aplică dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, iar dacă nici acestea nu există, principiile generale ale dreptului.
  • În materiile reglementate prin lege, uzanțele se aplică numai în măsura în care legea trimite în mod expres la ele.
  • Sunt recunoscute ca izvoare de drept numai uzanțele conforme ordinii publice și bunelor moravuri.

Dovada uzanțelor

Partea interesată trebuie să dovedească existența și conținutul uzanțelor pe care se sprijină. Uzanțele publicate în culegeri elaborate de entitățile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.

Exemple din Codul civil

  • În lipsa unei stipulații contrare, locatarul plătește chiria la termenele stabilite potrivit uzanțelor.
  • Dacă nu există o stipulație expresă sau o prevedere legală, agentul are dreptul la o remunerație stabilită potrivit uzanțelor aplicabile locului în care își desfășoară activitatea sau bunurilor care fac obiectul contractului de agenție.

Vezi și

Intermediarul independent și profesionist pe care comitentul îl împuternicește statornic fie să negocieze, fie să negocieze și să încheie contracte în numele și pe seama sa.

Contractul prin care intermediarul se obligă să îl pună pe client în legătură cu un terț, în vederea încheierii unui contract.

Contractul prin care locatorul se obligă să îi asigure locatarului folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unei chirii.

#Codul civil
Înapoi la dicționar
Distribuie
Începeți astăzi

Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.

Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.

Solicită Demo