Drept civil

Locațiune

Cunoscut și ca: închiriere, arendare

Contractul prin care locatorul se obligă să îi asigure locatarului folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unei chirii.

EA

Echipa AvocAI

Redacția juridică AvocAI

Actualizat la 2 definiții legale

Definițiile legale

Termenul este definit diferit în mai multe acte normative. Sensul aplicabil depinde de actul care guvernează situația concretă.

  1. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

    Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.
    Sursa: art. 1777, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
  2. Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

    locațiune - orice locațiune scrisă sau verbală, incluzând și sublocațiunea;
    Sursa: art. 1034 alin. (2) lit. a), Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Explicație

Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie.

Închiriere și arendare

Locațiunea bunurilor imobile și a celor mobile se numește închiriere, iar locațiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.

Obligațiile principale ale locatorului

  • să predea locatarului bunul dat în locațiune;
  • să mențină bunul în stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii;
  • să asigure locatarului liniștita și utila folosință a bunului pe tot timpul locațiunii.

Evacuarea

Pentru procedura evacuării, Codul de procedură civilă înțelege prin locațiune orice locațiune scrisă sau verbală, inclusiv sublocațiunea. Când locațiunea a încetat și locatorul dorește să intre în posesia imobilului, îl notifică pe locatar, în scris, prin executor judecătoresc, să elibereze imobilul în termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea notificării.

Vezi și

Acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a-i culege fructele, întocmai ca proprietarul, cu îndatorirea de a-i conserva substanța.

Contractul prin care vânzătorul transmite sau se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun, în schimbul unui preț.

#Codul civil #contracte
Înapoi la dicționar
Distribuie
Începeți astăzi

Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.

Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.

Solicită Demo