Drept civil

Superficie

Cunoscut și ca: drept de superficie

Dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, însoțit de un drept de folosință asupra terenului.

EA

Echipa AvocAI

Redacția juridică AvocAI

Actualizat la 1 definiție legală

Definiția legală

  1. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

    Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
    Sursa: art. 693 alin. (1), Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

Explicație

Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren. Asupra terenului, superficiarul dobândește un drept de folosință.

Cum se dobândește

Dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Dispozițiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.

Exercitarea dreptului

  • Dreptul de superficie se exercită în limitele și în condițiile actului constitutiv.
  • Dacă superficia s-a constituit cu titlu oneros și părțile nu au prevăzut alte modalități de plată, superficiarul datorează, în rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piața liberă.

La expirarea termenului

Când superficia încetează prin expirarea termenului, în lipsa unei stipulații contrare, proprietarul terenului dobândește proprietatea construcției prin accesiune, cu obligația de a plăti valoarea ei de circulație de la data expirării termenului. Dacă însă construcția nu exista la constituirea superficiei și valorează cel puțin cât terenul, proprietarul terenului poate cere, în schimb, ca constructorul să cumpere terenul la valoarea de circulație pe care terenul ar fi avut-o dacă nu ar fi existat construcția.

Vezi și

Dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Sarcina care grevează un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar, cum este servitutea de trecere.

Dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a-i culege fructele, întocmai ca proprietarul, cu îndatorirea de a-i conserva substanța.

#Codul civil #drepturi reale
Înapoi la dicționar
Distribuie
Începeți astăzi

Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.

Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.

Solicită Demo