Săvârșirea unei infracțiuni

În Codul penal, săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni înseamnă săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

Ce cuprinde noțiunea

• Infracțiunea consumată și tentativa. Expresia acoperă fapta dusă până la capăt, dar și tentativa, atunci când legea pedepsește fapta ca tentativă.
• Participarea. În acest sens, săvârșește o infracțiune nu doar autorul, ci și cel care participă la comiterea ei ca coautor, instigator sau complice.

Cine sunt participanții

• Autorul săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală; coautorii sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă.
• Instigatorul este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.
• Complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea faptei. Este complice și cel care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că îl va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Săvârșirea prin omisiune

O infracțiune comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârșită și prin omisiune, când există o obligație legală sau contractuală de a acționa ori când autorul omisiunii, printr-o acțiune sau inacțiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Legătura cu infracțiunea

Pentru a exista infracțiune, fapta trebuie să fie prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.