Infracțiune

Codul penal definește infracțiunea prin trăsăturile ei esențiale. O faptă este infracțiune doar dacă le întrunește pe toate.

Trăsăturile esențiale

• Prevederea în legea penală: fapta corespunde descrierii dintr-o normă penală.
• Vinovăția: fapta este săvârșită cu vinovăție.
• Caracterul nejustificat: fapta nu este justificată potrivit legii; de exemplu, este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare.
• Imputabilitatea: fapta poate fi imputată persoanei care a săvârșit-o.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Codul penal, infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale. Așadar, o faptă care nu întrunește toate cele patru trăsături nu poate atrage răspunderea penală.

Prescripția răspunderii penale

Art. 154 din Codul penal stabilește termene generale de prescripție a răspunderii penale între 3 și 15 ani, în funcție de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. Ca regulă, termenele încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, cu regulile speciale prevăzute de articol.

Potrivit art. 131, aceste termene se reduc la jumătate pentru persoanele care erau minore la data săvârșirii infracțiunii. Prescripția nu înlătură răspunderea penală pentru infracțiunile enumerate la art. 153 alin. (2), între care genocidul, infracțiunile contra umanității și de război, omorul și omorul calificat, precum și infracțiunile intenționate urmate de moartea victimei. Aplicarea în timp a acestor dispoziții trebuie verificată potrivit legii.