Neglijarea copilului

În Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prin neglijarea copilului se înțelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune această responsabilitate, omisiune care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

Formele neglijării

Neglijarea poate fi alimentară, vestimentară, a igienei, medicală, educațională, emoțională sau poate lua forma părăsirii copilului ori a abandonului de familie, care este cea mai gravă formă de neglijare.

Diferența față de abuz

Abuzul asupra copilului este o acțiune voluntară a unei persoane aflate într-o relație de răspundere, încredere sau autoritate față de copil. Neglijarea este o omisiune, iar ea poate fi și involuntară.

Sesizarea

• Orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul însuși, poate sesiza direcția generală de asistență socială și protecția copilului din județul sau sectorul de domiciliu, pentru a-l proteja de abandon sau neglijență.
• Persoanele care, prin natura profesiei sau ocupației, lucrează direct cu un copil și au suspiciuni privind o situație de neglijare sunt obligate să sesizeze serviciul public de asistență socială sau direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
• Pentru semnalarea cazurilor, fiecare direcție generală de asistență socială și protecția copilului are obligatoriu un telefon al copilului.

Verificarea și măsurile de urgență

• Pentru verificarea sesizărilor, reprezentanții direcției au drept de acces, în condițiile legii, în sediile persoanelor juridice și la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecția unui copil.
• Dacă există motive temeinice privind un pericol iminent pentru copil, cauzat de neglijare, și nu există opoziție din partea celor care îl au în îngrijire, directorul direcției instituie plasamentul în regim de urgență. Dacă aceștia refuză sau împiedică verificările, iar direcția stabilește că există un astfel de pericol, ea sesizează instanța pentru o ordonanță președințială de plasare a copilului în regim de urgență.