Persoana care încheie contractul de asigurare pentru riscul altei persoane ori pentru bunurile sau activitățile ei și se obligă să plătească prima.
Coasigurare
Cunoscut și ca: coasigurător
Operațiunea prin care doi sau mai mulți asigurători acoperă același risc, fiecare asumându-și o cotă-parte din acesta.
Echipa AvocAI
Redacția juridică AvocAI
Definiția legală
-
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Coasigurarea este operațiunea prin care 2 sau mai mulți asigurători acoperă același risc, fiecare asumându-și o cotă-parte din acesta.
Sursa: art. 2239 alin. (1), Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Explicație
Coasigurarea este operațiunea prin care 2 sau mai mulți asigurători acoperă același risc, fiecare asumându-și o cotă-parte din acesta. Riscul nu este preluat de un singur asigurător, ci împărțit între mai mulți.
Răspunderea fiecărui coasigurător
Fiecare coasigurător răspunde față de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract. Asiguratul nu poate cere, așadar, unui singur coasigurător întreaga indemnizație.
Cadrul general: contractul de asigurare
Coasigurarea se sprijină pe contractul de asigurare, prin care contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă, iar asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o indemnizație asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.
Diferența față de reasigurare
La coasigurare, mai mulți asigurători își asumă direct, fiecare, o parte din riscul asiguratului. La reasigurare, un asigurător este el însuși asigurat de un alt asigurător, iar între asigurat și reasigurător nu se stabilește niciun raport juridic.
Prescripția
Dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare sau de reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.
Vezi și
Operațiunea prin care un asigurător este asigurat, la rândul său, de un alt asigurător, numit reasigurător.
Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.
Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.
Solicită Demo