Tranzacție

Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. Prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge și raporturi juridice diferite de cele aflate în litigiu.

Ce nu poate face obiectul tranzacției

Nu se poate tranzacționa asupra capacității sau stării civile a persoanelor și nici asupra drepturilor de care părțile nu pot dispune potrivit legii. Se poate însă tranzacționa asupra acțiunii civile care decurge din săvârșirea unei infracțiuni.

Întinderea tranzacției

Tranzacția se mărginește la obiectul ei. Chiar dacă părțile renunță, în termeni generali, la toate drepturile și pretențiile, renunțarea privește doar cauza pentru care s-a încheiat tranzacția.

Când poate fi desființată

• Este nulă tranzacția încheiată pentru executarea unui act lovit de nulitate absolută, cu excepția cazului în care părțile au tranzacționat expres asupra nulității.
• Descoperirea ulterioară a unor înscrisuri necunoscute nu atrage nulitatea tranzacției, cu excepția cazului în care au fost ascunse de una dintre părți sau, cu știința ei, de un terț. Tranzacția este însă nulă dacă din aceste înscrisuri rezultă că părțile sau numai una dintre ele nu aveau niciun drept asupra căruia să tranzacționeze.
• Tranzacția constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desființată, ca orice alt contract, prin acțiune în nulitate, rezoluțiune sau reziliere.