Raportul donațiilor

Raportul donațiilor este obligația pe care o au între ei soțul supraviețuitor și descendenții defunctului, care vin efectiv și împreună la moștenirea legală, de a readuce la moștenire bunurile primite ca donație de la cel care lasă moștenirea, dacă donația nu a fost făcută cu scutire de raport.

Cine datorează raportul

În lipsa unei stipulații contrare a donatorului, soțul supraviețuitor și descendenții sunt obligați la raport numai dacă ar fi avut vocație concretă la moștenire în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donației.

Ce nu se raportează

• donațiile făcute cu scutire de raport, prin chiar actul de donație sau printr-un act ulterior, încheiat în una dintre formele prevăzute pentru liberalități;
• darurile obișnuite, donațiile remuneratorii și, dacă nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru întreținerea sau formarea profesională a descendenților, a părinților sau a soțului, precum și cheltuielile de nuntă, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel;
• fructele culese și veniturile scadente până în ziua deschiderii moștenirii;
• bunul donat care a pierit fără culpa donatarului; dacă bunul a fost refăcut cu indemnizația încasată pentru pieirea lui, se raportează bunul, în măsura în care indemnizația a servit la refacere; altfel, se raportează indemnizația însăși. Indemnizația dintr-un contract de asigurare se raportează numai în măsura în care depășește totalul primelor plătite de donatar.

Clauza de preciput

Clauza de preciput, prin care soțul supraviețuitor preia fără plată, înainte de partaj, anumite bunuri comune, nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii.