Drept penal

Stare de necesitate

Situația celui care săvârșește o faptă pentru a salva de la un pericol imediat, care nu putea fi înlăturat altfel, viața, sănătatea, un bun important sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele pe care le-ar fi produs pericolul.

EA

Echipa AvocAI

Redacția juridică AvocAI

Actualizat la 1 definiție legală

Definiția legală

  1. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal

    Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
    Sursa: art. 20 alin. (2), Legea nr. 286/2009 privind Codul penal

Explicație

În dreptul penal, se află în stare de necesitate persoana care săvârșește o faptă pentru a salva de la un pericol imediat, care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane, un bun important al său ori al altuia sau un interes general.

Efectul: fapta este justificată

Fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate este justificată.

Condiții

  • pericolul trebuie să fie imediat;
  • pericolul nu putea fi înlăturat în alt mod;
  • fapta trebuie săvârșită pentru a salva viața, integritatea corporală, sănătatea, un bun important sau un interes general;
  • urmările faptei nu trebuie să fie vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.

Depășirea limitelor

Nu este imputabilă fapta persoanei aflate în stare de necesitate care nu și-a dat seama, în momentul comiterii, că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. În celelalte cazuri, depășirea limitelor stării de necesitate constituie o circumstanță atenuantă legală.

Vezi și

Fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o; singurul temei al răspunderii penale.

Cauză justificativă: este justificată fapta săvârșită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, printr-o apărare proporțională cu gravitatea atacului.

#Codul penal
Înapoi la dicționar
Distribuie
Începeți astăzi

Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.

Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.

Solicită Demo