În procesul penal, încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni; se poate face numai personal.
Plângere
În procesul penal, încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică despre o vătămare care i s-a cauzat prin infracțiune.
Echipa AvocAI
Redacția juridică AvocAI
Definiția legală
-
Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
Plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.
Sursa: art. 289 alin. (1), Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală
Explicație
În procesul penal, plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune.
Ce cuprinde
Plângerea trebuie să cuprindă datele de identificare ale petiționarului, indicarea reprezentantului legal ori convențional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum și indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute. Pentru o persoană fizică, datele de identificare sunt numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul; pentru o persoană juridică, legea cere, între altele, denumirea, sediul și codul unic de înregistrare.
Cum se face
- Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne atașată plângerii.
- Plângerea scrisă trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar. Plângerea în formă electronică îndeplinește condițiile de formă numai dacă este certificată prin semnătură electronică, potrivit legii. Plângerea orală se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primește.
- Plângerea se poate face și de unul dintre soți pentru celălalt soț sau de copilul major pentru părinți. Persoana vătămată poate declara că nu își însușește plângerea.
- Pentru persoana lipsită de capacitatea de exercițiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face plângere cu încuviințarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Dacă făptuitorul este chiar persoana care o reprezintă legal sau îi încuviințează actele, sesizarea se face din oficiu.
- Plângerea greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanță se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.
- Persoana care nu vorbește sau nu înțelege limba română poate depune plângerea în limba pe care o înțelege.
Diferența față de denunț
Plângerea vine de la persoana căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracțiune. Denunțul este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracțiuni și se poate face numai personal.
Vezi și
Actul întocmit de procuror prin care este sesizată instanța de judecată; cuprinde, între altele, fapta reținută, încadrarea ei juridică, probele și dispoziția de trimitere în judecată.
Mai puțin timp redactând.
Mai mult timp pledând.
Toate documentele și dosarele dumneavoastră, într-un singur loc securizat.
Solicită Demo