Apelul este calea ordinară de atac prin care cauza este readusă în fața unei instanțe superioare, care o judecă din nou atât în fapt, cât și în drept. Pentru avocat, miza apelului se joacă de multe ori înainte de dezbateri: în calculul corect al termenului, în conținutul cererii și în delimitarea a ceea ce se critică.
Ce hotărâri pot fi atacate cu apel
Potrivit art. 466 CPC, hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. Câteva reguli merită reținute:
- sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea judeca decât în primă instanță;
- hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelabile, chiar dacă în cuprinsul lor s-a arătat greșit că au fost pronunțate în primă instanță;
- încheierile premergătoare pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel.
Hotărârile care nu sunt supuse apelului, precum și hotărârile de primă instanță neatacate cu apel, devin definitive, potrivit art. 634 CPC. În cazul celor din urmă, caracterul definitiv se dobândește la data expirării termenului de apel.
Termenul de apel și momentul de la care curge
Regula generală este prevăzută de art. 468 alin. (1) CPC: termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Legile speciale pot stabili termene diferite, așa că verificați întotdeauna dacă materia litigiului are o reglementare proprie.
Alte reguli din art. 468 CPC:
- termenul curge de la comunicarea hotărârii și atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite;
- dacă partea declară apel înainte de comunicare, hotărârea se consideră comunicată la data depunerii cererii de apel;
- pentru procuror, termenul curge de la pronunțare, cu excepția cazurilor în care a participat la judecată, când curge de la comunicare;
- termenul de apel și apelul exercitat în termen suspendă executarea hotărârii de primă instanță, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.
Atenție la calcul: termenul de 30 de zile se calculează pe zile libere, potrivit art. 181 CPC, iar dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare.
Cererea de apel: conținut și depunere
Art. 470 CPC stabilește că cererea de apel cuprinde:
- datele de identificare ale părților (pentru apelantul cu domiciliul în străinătate, și domiciliul ales în România);
- indicarea hotărârii atacate;
- motivele de fapt și de drept pe care se sprijină apelul;
- probele invocate în susținerea apelului;
- semnătura.
La cerere se atașează dovada achitării taxei judiciare de timbru. Sancțiunile diferă: lipsa indicării hotărârii atacate, a semnăturii sau a dovezii taxei de timbru se sancționează cu nulitatea, iar lipsa motivelor și a probelor atrage decăderea. Semnătura și dovada taxei pot fi însă complinite în condițiile prevăzute de art. 470 alin. (3) CPC. Dacă termenul de apel curge de la un alt moment decât comunicarea, motivarea se face în același interval, calculat de la comunicarea hotărârii.
Apelul și, după caz, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității (art. 471 alin. (1) CPC). Prin Legea nr. 310/2018 a fost introdus art. 471¹, care reglementează pregătirea judecății apelului, inclusiv regularizarea cererii, la instanța de apel.
Efectul devolutiv și limitele lui
Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept (art. 476 CPC). Dacă apelul nu este motivat ori motivarea sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța se pronunță numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Efectul devolutiv are două limite importante:
- ce s-a apelat (art. 477 CPC): instanța rejudecă fondul în limitele stabilite, expres sau implicit, de apelant, precum și soluțiile dependente de partea atacată; devoluțiunea privește întreaga cauză când apelul nu este limitat, când se urmărește anularea hotărârii sau când obiectul litigiului este indivizibil;
- ce s-a judecat în primă instanță (art. 478 CPC): în apel nu se poate schimba cadrul procesual, calitatea părților, cauza sau obiectul cererii și nu se pot formula pretenții noi; se pot cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și alte despăgubiri ivite după pronunțarea primei hotărâri.
Recomandări practice
- Stabiliți data comunicării și verificați dacă o lege specială prevede alt termen de apel.
- Formulați motivele și probele în termen, pentru a evita decăderea.
- Delimitați clar soluțiile criticate, având în vedere limitele efectului devolutiv.
- Nu introduceți în apel pretenții noi sau o altă cauză juridică decât cea judecată în primă instanță.
Articolul are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Verificați forma în vigoare a textelor de lege citate.